2013-2016: Theories and Practices of Prayer in Late Antiquity – 2nd-6th centuries

Abstract

De la studiul inaugurator al lui A.-J. Festugière, „Proclus et la religion traditionnelle” (1966), o serie de lucrări importante au fost consacrate în ultimele trei decenii religiozității filosofice din Antichitatea târzie. Proiectul de față se înscrie în această direcție de cercetare, propunând ca obiect de studiu un aspect mai puțin aprofundat al acestei problematici, anume practicile și teoriile rugăciunii (euchê) formulate în tradițiile filosofice și teologice din Antichitatea târzie, mai ales în neoplatonism. Proiectul își propune, printr-o serie de studii de caz consacrate textelor fundamentale referitoare la problema filosofică și teologică a rugăciunii (e.g., Maxim din Tyr, Dissert. V ; Porfir, Epistula ad Anebonem, De philosophia ex oraculis haurienda ; Iamblichus, De mysteriis ; Proclus, in Timaeum, etc.), să răspundă la întrebări care fie n-au fost ridicate în literatura de specialitate, fie au fost tratate într-un mod general sau superficial: raportul între rugăciune și cunoaștere, între rugăciune și providență, raportul între religiozitatea filosofică și cultul civic; activitatea exegetică ca act religios, ca rugăciune sui generis. Proiectul de față, prin caracterul inovator al problematicii sale și al abordării sale interdisciplinare, este susceptibil să aducă o contribuție semnificativă la studiul conceptualizărilor filosofice ale practicilor religioase tradiționale în Antichitatea târzie.