AbstractAbstract

Since A.-J. Festugiere’s pioneering study “Proclus et la religion traditionnelle” (1966), several important researches have been devoted to the philosophical piety in Late Antiquity in the last three decades. The present project follows this line of research and focuses on a less studied aspect, namely on the theories and the practices of prayer (euche) formulated in the philosophical traditions of Late Antiquity, mainly in Neo-Platonism. On the basis of case studies dedicated to essential texts regarding the philosophical and theological problem of prayer (Maximus of Tyr, Dissert. V; Porphyry, Epistula ad Anebonem, De philosophia ex oraculis haurienda; Iamblichus, De mysteriis; Sallustius, De deis et mundo; Proclus, in Timaeum, etc.), this project deals with some problems which either have never been raised before, or have been discussed in a general and superficial manner: the relation between prayer and knowledge, between prayer and providence, the relation between philosophical piety and the civic cult; the exegetical activity as a religious act, as a sui generis prayer. By its innovative character, the present project is likely to bring a significant contribution to the study of the philosophical appropriations of the traditional religious practices in Late Antiquity.

De la studiul inaugurator al lui A.-J. Festugière, „Proclus et la religion traditionnelle” (1966), o serie de lucrări importante au fost consacrate în ultimele trei decenii religiozității filosofice din Antichitatea târzie. Proiectul de față se înscrie în această direcție de cercetare, propunând ca obiect de studiu un aspect mai puțin aprofundat al acestei problematici, anume practicile și teoriile rugăciunii (euchê) formulate în tradițiile filosofice și teologice din Antichitatea târzie, mai ales în neoplatonism. Proiectul își propune, printr-o serie de studii de caz consacrate textelor fundamentale referitoare la problema filosofică și teologică a rugăciunii (e.g., Maxim din Tyr, Dissert. V ; Porfir, Epistula ad Anebonem, De philosophia ex oraculis haurienda ; Iamblichus, De mysteriis ; Proclus, in Timaeum, etc.), să răspundă la întrebări care fie n-au fost ridicate în literatura de specialitate, fie au fost tratate într-un mod general sau superficial: raportul între rugăciune și cunoaștere, între rugăciune și providență, raportul între religiozitatea filosofică și cultul civic; activitatea exegetică ca act religios, ca rugăciune sui generis. Proiectul de față, prin caracterul inovator al problematicii sale și al abordării sale interdisciplinare, este susceptibil să aducă o contribuție semnificativă la studiul conceptualizărilor filosofice ale practicilor religioase tradiționale în Antichitatea târzie.

Alexandru Dragomir – Institute for Philosophy's project